Aztecii este un termen cuprinzator utilizat pentru a defini mai multe populatii precolumbiene mezoamericane din partea centrala a Mexicului de azi. De cele mai multe ori termenul de azteci este coroborat cu populatia dominantă din Imperiul Aztec a cărui extindere temporală a început în 1248, odată cu fondarea sa, fiind practic terminată în 1521, datorită cuceririi Mezoamericii de către conchistadorii spanioli. In 1519, in momentul navalirii cuceritorilor spanioli, aztecii(azteca) sau mexicanii(maxica) stapaneau, cu stralucire, cea mai mare parte a Mexicului. Limba si religia lor se intinsera de la Atlantic la Pacific, de la stepele din nord pana in Guatemala. Numele suveranului lor, Motecuhzoma, era slavit ori temut de la un capat la celalalt al acestui imens teritoriu. Negustorii strabateau tara in toate directiile cu caravanele lor de de carausi. Functionarii percepeau impozite de peste tot. La granite, garnizoanele aztece tineau la respect populatiile rebele. In Tenochtitlan(Mexico), capitala lor, arhitectura si sculptura luasera un avant nemaipomenit, gradinilor si orfevrariei.
In vremea instalarii sale in bazinul México, tribul aztec constituia o societate omogena si egalitara, in principal razboinica; membrii sai, soldati si cultivator (sau vanatori si pescari), nu recunosteau alta autoritate in afara de aceea a preotilor, ei insisi razboinici si interpreti ai oracolelor lui Uitzilopochtli.
Aztecii aveau in Mexic reputaia de a fi cei mai religiosi dintre indieni. De fapt, religia lor simpla si total sau preponderent astrala la origine, se imbogatise si complicase in urma contactelor cu popoarele sedentare si civilizate ale Mexicului central. Din trecutul lor de barbari nordici, vanatori si razboinici, mexicanii conservasera divinitatile astrale. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. Uitzilopochtli, zeul-carmuitor al tribului, intruchipa Soarele de amiaza. Desi Uitzilopochtli domina panteonul aztec, un alt zeu astral, il egala ca imporatanta si se pare ca jucat un rol din ce in ce mai important, cel putin in speculatiile teologice ale preotilor. Tezcatlipoca, simbol al Carului Mare si al Cerului nocturn, „vant al noptii”, era atoatevazator, el insusi ramanand invizibil. Ii ocrotea pe tinerii razboinici, dar si pe sclavi, ii inspira pe marii alegatori in desemnarea suveranului, pedepsea si ierta greselile faptuite. In trecutul mitic el fusese cel care a reusit, prin tertipurile sale, sa-l alunge pe din Tula pe binevoitoruu Sarpe cu Pene si sa impuna in Mexic sacrificiile umane.
Colonizarea
Pornind pe urmele lui Grijalva , Hernan Cortes a plecat din Cuba la data de 10 februarie 1519 cu unsprezece corabii , pe care erau imbarcati 508 soldati , 16 cai si 14 piese de artilerie. In Yucatan el l-a gasit pe Aguilar, care invatase mayasa in lunga sa captivitate. La Tabasco , demnitarii locali le daruiesc spaniolilor mai multe sclave tinere. Una dintre ele de origine nobila si foarte desteapta , va deveni sotia cuceritorului si mama fiului acestuia; Don Martin Cortes va fi primul metis ce va juca un rol important in istoria Mexicului . Ajuns in aprilie pe locul viitorului Veracruz , Cortes primeste vizita sefului aztec al provinciei Cuetlaxtlan, insotit de alti demnitari si servitori . Indienii daruira spaniolilor, in numele lui Moctezuma , alimente , vesminte de lux din bumbac si pene , precum si bijuterii de aur. Discutand cu seniorii azteci , conchistadorii si dau seama de imensitatea si bogatia imperiului , a carui capitala se afla departe pe un podis strajuit de munti inalti .
Traditia spune ca anumite prevestiri anuntasera dinainte o cumplita catastrofa Foarte religiosi , Moctezuma al II-lea si sfatuitorii sai au fost loviti de faptul ca anul 1519 coincidea cu data , reversibila la fiecare 52 de ani , ce putea marca , dupa mitul lui Quetzalcoatl , intoarcerea Sarpelui cu Pene . Acesti straini care veneau din rasarit , care aruncau fulgere si aveau cai , nu erau oare zei ? In timp ce functionarii azteci si iscoadele , trecand muntii , ii descriau imparatului, prin desene , pe cuceritori , corabiile , cavaleria si artileria lor , Cortes facea o descoperire ce avea sa-i aduca victoria : el si-a dat seama ca unele popoare supuse ii urau de moarte pe azteci. Acesta era si cazul totonacilor , a caror capitala , Cempoala , situata in apropierea coastei , ii va primi pe spanioli cu mare entuziasm. In august , Cortes porneste spre podisul central si capitala Imperiului Aztec cu 13000 de totonaci, razboinici si carausi . La 2 septembrie 1519 , spaniolii se ciocnira , la granita provinciei Tlaxcala , de rezistenta darza a acestor triburi si a aliatilor lor, triburile otomi . Dar dupa mai multe zile de lupta , aristocratia tlaxcala , animata de ura ei seculara fata de azteci , se hotari sa caute alianta puternicilor straini . Spaniolii intra in Tlaxcala , iar din acea clipa, cucerirea devine o campanie hispano-tlaxcala.. Ajutata de contingente din Tlaxcala , coloana spaniola se indreapta spre Cholula , unde sase mii de indieni sunt masacrati de aliati , dupa care strecurandu-se printre vulcani , ei ajung in valea centrala . Dupa ce petrec o noapte in orasul Iztapalapan , aliatii inainteaza , traversand laguna pe drumul inalt ce leaga coasta meridionala de cetatea lacustra . Moctezuma , insotit de numerosi demnitari , intre care regele din Texcoco , l-a intampinat pe Cortes la intrarea in oras si i s-a adresat : « Fii binevenit ,stapane al nostru , intors in tara ta si la poporul tau , ca sa te asezi pe tronul pe care eu l-am ocupat o vreme in numele tau ».
Din acel moment s-a instaurat o situatie ciudata ce avea sa dureze opt luni: Moctezuma , virtualul prizonier , s-a straduit mereu sa potoleasca mania tot mai mare a demnitarilor si a poporului sau ; spaniolii au inceput sa instaleze incetul cu incetul , prin intermediul imparatului , un fel de protectorat ; iar aliatii lor , indienii tlaxcala , s-au pregatit pentru continuarea razboiului. Tensiunea sporea pe zi ce trecea : spaniolii se opuneau cultului zeilor indigeni si isi insuseau toate obiectele de aur pe care puneau mana, in timp ce triburile tlaxcala furau jadul si penele pretioase . In lipsa lui Cortes , obligat sa se intoarca degraba pe coasta sa-si elimine concurentul, Narvaez , sosit din Cuba , spaniolii au masacrat miseleste un mare numar de nobili azteci care celebrau sarbatoarea lui Uitzilopochtli . In ciuda atitudinii lui Moctezuma , care se incapatana sa nu faca nici un gest de impotrivire , intreg poporul s-a ridicat la lupta . Intoarcerea lui Cortes n-a reusit sa restabileasca situatia . In « Noaptea Trista » de 30 iulie 1520 , spaniolii , impreuna cu indienii tlaxcala , atacati din toate partile , abia au reusit sa fuga din Mexico , inregistrand pierderi imense . Cuceritorii ar fi fost nimiciti daca triburile otomi din regiunea Teotihuacan si triburile tlaxcala nu le-ar fi sarit in ajutor. Tlaxcala a devenit refugiul si apoi baza lor de operatiuni . Ixtlilxochitl , nefericitul pretendent la tronul din Texcoco , a trecut de partea conchistadorilor , ca si triburile din regiunea sudica a lacului. Cu ajutorul aliatilor sai autohtoni , Cortes a inceput actiunea de izolare a capitalei . El a pus sa se construiasca brigantine (nave cu doua catarge si panze mici) inarmate cu tunuri care bombardau laguna fara incetare . Foametea si lipsa de apa portabila au inceput sa puna stapanire pe orasul asediat .
In acelasi timp s-a dezlantuit o epidemie de variola , boala necunoscuta pana atunci in Mexic , adusa din Cuba de un sclav negru . Moctezuma pierise in timpul luptelor din iulie , fie omorat de un conchistador , fie de explozia unui proiectil . Succesorul sau , Cuitlahuac , a domnit doar optzeci de zile, cazand si el victima epidemiei . Ultimul suveran a fost Cuauhtemotzin , ‘vulturul care cade’, adica ‘soarele la apus’. In ciuda eroismului extraordinar , debarcarile si atacurile respinse in douazeci de randuri si reluate de tot atatea ori le-au ingaduit spaniolilor si aliatilor indieni sa puna piciorul in oras . Tunurile daramau zidurile Teochtitlanului , iar asediatorii inaintau printre ruine . La data de 13 august 1521 , considerata o zi nefasta , Cuauhtemotzin se hotaraste sa se predea lui Cortes . Victoriosi , spaniolii arunca in aer Marea Piramida si topesc tone de obiecte de aur pe care le transforma in lingouri ,trimitandu-le astfel in Spania. Si astfel au pus capat spaniolii acestei impunatoare civilizatii mexicane .
Surse: Wikipedia, Civilizatii.3x.ro
In vremea instalarii sale in bazinul México, tribul aztec constituia o societate omogena si egalitara, in principal razboinica; membrii sai, soldati si cultivator (sau vanatori si pescari), nu recunosteau alta autoritate in afara de aceea a preotilor, ei insisi razboinici si interpreti ai oracolelor lui Uitzilopochtli.
Aztecii aveau in Mexic reputaia de a fi cei mai religiosi dintre indieni. De fapt, religia lor simpla si total sau preponderent astrala la origine, se imbogatise si complicase in urma contactelor cu popoarele sedentare si civilizate ale Mexicului central. Din trecutul lor de barbari nordici, vanatori si razboinici, mexicanii conservasera divinitatile astrale. Discul solar era adorat sub numele de Tonatiuh. Uitzilopochtli, zeul-carmuitor al tribului, intruchipa Soarele de amiaza. Desi Uitzilopochtli domina panteonul aztec, un alt zeu astral, il egala ca imporatanta si se pare ca jucat un rol din ce in ce mai important, cel putin in speculatiile teologice ale preotilor. Tezcatlipoca, simbol al Carului Mare si al Cerului nocturn, „vant al noptii”, era atoatevazator, el insusi ramanand invizibil. Ii ocrotea pe tinerii razboinici, dar si pe sclavi, ii inspira pe marii alegatori in desemnarea suveranului, pedepsea si ierta greselile faptuite. In trecutul mitic el fusese cel care a reusit, prin tertipurile sale, sa-l alunge pe din Tula pe binevoitoruu Sarpe cu Pene si sa impuna in Mexic sacrificiile umane.
Colonizarea
Pornind pe urmele lui Grijalva , Hernan Cortes a plecat din Cuba la data de 10 februarie 1519 cu unsprezece corabii , pe care erau imbarcati 508 soldati , 16 cai si 14 piese de artilerie. In Yucatan el l-a gasit pe Aguilar, care invatase mayasa in lunga sa captivitate. La Tabasco , demnitarii locali le daruiesc spaniolilor mai multe sclave tinere. Una dintre ele de origine nobila si foarte desteapta , va deveni sotia cuceritorului si mama fiului acestuia; Don Martin Cortes va fi primul metis ce va juca un rol important in istoria Mexicului . Ajuns in aprilie pe locul viitorului Veracruz , Cortes primeste vizita sefului aztec al provinciei Cuetlaxtlan, insotit de alti demnitari si servitori . Indienii daruira spaniolilor, in numele lui Moctezuma , alimente , vesminte de lux din bumbac si pene , precum si bijuterii de aur. Discutand cu seniorii azteci , conchistadorii si dau seama de imensitatea si bogatia imperiului , a carui capitala se afla departe pe un podis strajuit de munti inalti .
Traditia spune ca anumite prevestiri anuntasera dinainte o cumplita catastrofa Foarte religiosi , Moctezuma al II-lea si sfatuitorii sai au fost loviti de faptul ca anul 1519 coincidea cu data , reversibila la fiecare 52 de ani , ce putea marca , dupa mitul lui Quetzalcoatl , intoarcerea Sarpelui cu Pene . Acesti straini care veneau din rasarit , care aruncau fulgere si aveau cai , nu erau oare zei ? In timp ce functionarii azteci si iscoadele , trecand muntii , ii descriau imparatului, prin desene , pe cuceritori , corabiile , cavaleria si artileria lor , Cortes facea o descoperire ce avea sa-i aduca victoria : el si-a dat seama ca unele popoare supuse ii urau de moarte pe azteci. Acesta era si cazul totonacilor , a caror capitala , Cempoala , situata in apropierea coastei , ii va primi pe spanioli cu mare entuziasm. In august , Cortes porneste spre podisul central si capitala Imperiului Aztec cu 13000 de totonaci, razboinici si carausi . La 2 septembrie 1519 , spaniolii se ciocnira , la granita provinciei Tlaxcala , de rezistenta darza a acestor triburi si a aliatilor lor, triburile otomi . Dar dupa mai multe zile de lupta , aristocratia tlaxcala , animata de ura ei seculara fata de azteci , se hotari sa caute alianta puternicilor straini . Spaniolii intra in Tlaxcala , iar din acea clipa, cucerirea devine o campanie hispano-tlaxcala.. Ajutata de contingente din Tlaxcala , coloana spaniola se indreapta spre Cholula , unde sase mii de indieni sunt masacrati de aliati , dupa care strecurandu-se printre vulcani , ei ajung in valea centrala . Dupa ce petrec o noapte in orasul Iztapalapan , aliatii inainteaza , traversand laguna pe drumul inalt ce leaga coasta meridionala de cetatea lacustra . Moctezuma , insotit de numerosi demnitari , intre care regele din Texcoco , l-a intampinat pe Cortes la intrarea in oras si i s-a adresat : « Fii binevenit ,stapane al nostru , intors in tara ta si la poporul tau , ca sa te asezi pe tronul pe care eu l-am ocupat o vreme in numele tau ».
Din acel moment s-a instaurat o situatie ciudata ce avea sa dureze opt luni: Moctezuma , virtualul prizonier , s-a straduit mereu sa potoleasca mania tot mai mare a demnitarilor si a poporului sau ; spaniolii au inceput sa instaleze incetul cu incetul , prin intermediul imparatului , un fel de protectorat ; iar aliatii lor , indienii tlaxcala , s-au pregatit pentru continuarea razboiului. Tensiunea sporea pe zi ce trecea : spaniolii se opuneau cultului zeilor indigeni si isi insuseau toate obiectele de aur pe care puneau mana, in timp ce triburile tlaxcala furau jadul si penele pretioase . In lipsa lui Cortes , obligat sa se intoarca degraba pe coasta sa-si elimine concurentul, Narvaez , sosit din Cuba , spaniolii au masacrat miseleste un mare numar de nobili azteci care celebrau sarbatoarea lui Uitzilopochtli . In ciuda atitudinii lui Moctezuma , care se incapatana sa nu faca nici un gest de impotrivire , intreg poporul s-a ridicat la lupta . Intoarcerea lui Cortes n-a reusit sa restabileasca situatia . In « Noaptea Trista » de 30 iulie 1520 , spaniolii , impreuna cu indienii tlaxcala , atacati din toate partile , abia au reusit sa fuga din Mexico , inregistrand pierderi imense . Cuceritorii ar fi fost nimiciti daca triburile otomi din regiunea Teotihuacan si triburile tlaxcala nu le-ar fi sarit in ajutor. Tlaxcala a devenit refugiul si apoi baza lor de operatiuni . Ixtlilxochitl , nefericitul pretendent la tronul din Texcoco , a trecut de partea conchistadorilor , ca si triburile din regiunea sudica a lacului. Cu ajutorul aliatilor sai autohtoni , Cortes a inceput actiunea de izolare a capitalei . El a pus sa se construiasca brigantine (nave cu doua catarge si panze mici) inarmate cu tunuri care bombardau laguna fara incetare . Foametea si lipsa de apa portabila au inceput sa puna stapanire pe orasul asediat .
In acelasi timp s-a dezlantuit o epidemie de variola , boala necunoscuta pana atunci in Mexic , adusa din Cuba de un sclav negru . Moctezuma pierise in timpul luptelor din iulie , fie omorat de un conchistador , fie de explozia unui proiectil . Succesorul sau , Cuitlahuac , a domnit doar optzeci de zile, cazand si el victima epidemiei . Ultimul suveran a fost Cuauhtemotzin , ‘vulturul care cade’, adica ‘soarele la apus’. In ciuda eroismului extraordinar , debarcarile si atacurile respinse in douazeci de randuri si reluate de tot atatea ori le-au ingaduit spaniolilor si aliatilor indieni sa puna piciorul in oras . Tunurile daramau zidurile Teochtitlanului , iar asediatorii inaintau printre ruine . La data de 13 august 1521 , considerata o zi nefasta , Cuauhtemotzin se hotaraste sa se predea lui Cortes . Victoriosi , spaniolii arunca in aer Marea Piramida si topesc tone de obiecte de aur pe care le transforma in lingouri ,trimitandu-le astfel in Spania. Si astfel au pus capat spaniolii acestei impunatoare civilizatii mexicane .
Surse: Wikipedia, Civilizatii.3x.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu